Despre carte: 2016 / „Am devenit nedespărțiți. Într-o noapte am însoțit-o. Ne-am mângâiat unul pe altul stând pe gardul de lângă mormânt. Dintr-o dată trupul i s-a lăsat moale și a căzut în tufișurile de flori strălucitoare de toamnă plantate lângă piatra funerară. Neputând să o țin, am căzut deasupra, reușind să-i protejez capul de lovitură. Când mi-am dat seama că și-a pierdut cunoștința, nu m-am putut gândi la nimic mai bun decât să o lovesc pe obraz și să o sărut imediat. Cunoștințele culese din filme și basmele pentru copii mi-au vorbit atunci când palme și sărutări m-au ridicat din pat. A fost prima dată când am bătut o femeie, am bătut-o, alternând lovituri cu sărutări.” În poveștile noi și scrise anterior de Alexander Snegirev, viața bate uneori, apoi sărută, lovește și sărută eroii. Lovirea și sărutul este o metaforă strălucitoare a vieții, descoperită de Snegirev.